Durerea este prezentă în existenţa umană de la naştere şi pînă la moarte avînd un rol necesar şi esenţial ca una din condiţiile supravieţuirii în circumstanţele ostilităţilor oportune ale mediului extern şi intern dar şi rolul semnalării, sugerării şi direcţionării medicului pe calea deloc simplă a punerii diagnosticului.
Dacă în aceste împrejurări putem considera durerea ca un fenomen util sau chiar mai mult ca prieten, există şi reversul medaliei, a situaţiilor cînd durerea devine o manifestare chinuitoare, generatoare de suferinţe prin ea însăşi şi care se transformă în duşman.
O definiţie sintetică dar cuprinzătoare a durerii este următoarea:
"Durerea este un fenomen perceptiv complex, polimorf şi multidimensional, ce asociază manifestări senzitive cu reacţii somatice, vegetative, endocrine, metabolice şi psiho-afective de suferinţă, rezultate din însumarea unor stimuli de natură variată, mediaţi ascendent prin neurostructuri şi neurotransmiţători specifici şi nespecifci la nivele cerebrale diferite, analitice, integrative şi de decizie"
